Am incercat odata sa zambesc, nu mi-a fost bine, dar chiar daca deseori o fac, nu o fac cu adevarat, dar voi restul nu trebuie sa aflati tot ce imi doresc eu cu adevarat, asta s-ar putea sa va sperie putin, azi nu stiu daca o sa discut despre un subiect anume dar chiar vreau sa scriu si sa fumez o tigara in acelasi timp, revin imediat.



*iau tigara din pachet, le numar, mai am 6 tigari, imi ajung pana dimineata, aprind tigarea, scriu*

Cel mai ciudat lucru e atunci cand nu iti gasesti locul, nu gasesti un loc unde sa fi cel mai potrivit, e cel mai ciudat sentiment. Chiar nu stiu ce poate fi mai nasol decat sa nu iti gasesti un loc in lume, ca si cum ai traii in mai multe lumi paralele dar sa nu fi in nici una. E mult prea clad afara ca sa pot gandi la rece, dar totusi am sa incerc sa o fac. Nu cred ca cineva de pe aici are acest sentiment, sa nu iti gasesti locul, cel mai deranjant lucru este sa fi un om ce isi doreste binele din lume dar nimeni sa nu te asculte, repet, ce scriu aici e pura imaginatie, nu lua in serios, doar daca vrei sa simti ceva autentic.

*nu mai am mult din tigare, shit...*

E ciudat sa incerci sa te integrezi in acest sistem ce il uram cu toti, unde trebuie sa fi destul de prost ca sa fi primul, unde trebuie sa lingi ca sa ai ceva mai bun. Urasc sa fac lucrurile astea, nu e genul meu. Mereu am incercat sa fac totul pe propriile mele puteri, mereu am vrut sa am ceva al meu, dar niciodata nu am reusit acest lucru. Mereu a fost cineva si ceva ce m-a oprit din a visa, mereu a trebuit sa cad si apoi sa ma ridic. Sunt un om trist, mereu am fost, dar ca sa nu se vada acest lucru si sa nu fiu privit in mila am preferat sa imi expun un zambet. Poate si voi faceti la fel, dar niciodata nu a-ti recunoscut acest lucru, va e frica de adevar, mereu va fost frica de acest lucru.

*am stins tigarea, trecem la lucruri mai deep*

Cum se face, atunci cand intalnim o persoana mereu e cu zambetul pe buze, dar dupa ceva minute de discutie aflii ce ascunde defapt, tristete, de ce toti trebuie sa fim asa? De ce nu exista cineva cu adevarat fericit, nu imi spune ca ai gasit tu accea persoana ca nu am sa te cred. Este un lucru destul de rar, la fel de rar ca si unicornii. Suntem o natie ce stim sa jucam teatru, stim sa ne mintim, mai ales pe noi insusi. Ne place tot ce e fals, ne plac mondenitatile, ne place drama. Mereu ne-am dorit sa facem parte din accea poveste unde finalul sa fie ceva trist, sa se lase cu sange, mereu ne-am dorit sa vedem raul din oameni, expunem mereu raul, il mediatizam. Ne place sa radem de alti, sa ii facem de cacao si mai apoi sa continuam hate-ul asupra altora ce incearca sa ii ajute pe acei oameni, lucruri sau fapte. Ne place atunci cand cineva ne vorbeste vulgar si mai apoi noi sa copiem acel comportament. Nu stiu unde am gresit in aceasta lume, nu stiu de ce m-am nascut asa, dar pana la urma se pare ca am supravietuit pana aici, pot si mai departe.

"Daca o sa cazi si vrei sa ramai acolo, nu uita niciodata, cauta un motiv sa te ridici si sa iti continui drumul."